Snobismul la romani
De mult ori m-am intrebat de unde vine snobismul poporului roman? Ce-i face pe romani sa fie atat de lipsiti de vlaga, traire si originalitate? De ce ne afundam si mai tare in neantul pe care noi insine ni l-am creat pentru a scapa de aceasta rusine? De ce ne-am transformat din oameni originali si plini de simplitate in devoratori de culturi a altor popoare? Oare cultura noastra nu ne mai atrage deloc? E drept ca avem o cultura rasuflata care nu s-a mai imbunatatit cu nimic de acum zeci si sute de ani dar totusi e cultura noastra; buna sau rea noi am creeat-o si nu invers. Ne sugrumam lexicul folosind lexicul altor popoare, ne ingropam limba in voie sub mormanul de cuvinte englezesti, frantuzesti… Intra-adevar este o moda, dar daca moda presupune uitarea si neglijarea unei culturi mai bine traim “demodati” ca si pana acum. Nu ne-a tras nimeni de maneca sa ne arate piatra filosofala! Nu ne-a dat nimeni in cap cu dictionarul englez-roman si francez-roman, obligandu-ne sa ne inlocuim cuvintele! Pana unde putem merge cu aceasta inconstienta care ne transforma in hibrizi? Unde se duce si ce o sa se aleaga de puritatea noastra ca popor si cultura? Cum poti sa iubesti un popor fara cultura chiar daca e poporul tau? Singurul obicei care mai e din cand in cand reinviat e ritualul painii si sarii; cu el ne primim oaspetii si tot cu el ii dam afara daca nu ne convin. Oare nu putem folosi acest ritual si pentru a inceta aceasta iubire de culturi moarte (pentru ca necrofilie nu cred ca se cuvine inca sa o numesc). Ce s-a ales de cultura si obiceiurile Marii Britanii, dar de cele ale Americii? Va amintiti ca America sa aiba alte obiceiuri in afara de Halloween sau St. Valentine’s Day? Si daca acestea exista sunt ele reprezentative pentru cultura americana, daca nici macar americanii nu dau doi bani pe ele? Mai bine am darama manastirile din nordul Moldovei si am construi faculatati romano-americane; pentru un popor de snobi cum suntem cred ca ar fi mult mai importante si ar avea mai multa cautare. Bun, avem monumentele, nu vrem sa le daramam, credem inca in ele, dar nu facem nimic cu si pentru ele… cred ca mai bine e sa le lasam sa se prabusheasca singure si ca de fiecare data sa dam vina pe altcineva (pe comunisti, teroristi, pe natura care a rupt orice tratat de comuniune cu romanul)… vom gasi un vinovat; de fiecare data gasim unul. Si atunci-revin-de ce nu intampinam lexicul si cuvintele straine care tind sa ne distruga limba cu paine si sare… cu mai multa sare ca sa vada ca nu sunt bine primite si sa plece singure (daca se poate sarea sa fie iodata !) Sa deschidem la fiecare colt brutarii ca atunci cand simti ispita ca te ameninta cu folosirea unui cuvant pe care tu ca roman dedicat culturii tale nu doresti sa il folosesti, sa te duci la cel mai apropiat butic si sa ceri paine si sare fina… Trei paini si un pachet de sare fina in cazul in care ispita nu te lasa…
Traiesc cu o anumita convingere ca suntem un popor de oameni darnici si buni (de fapt asa am fost intotdeauna) daruindu-ne cultura fara a cere in schimb decat cateva cuvinte pe care sa le putem folosi din cand in gand. Sa renuntam la noi cu nonsalanta ca si cum nu am fi existat si ne-am fi nascut direct… straini. Este adevarat ca viitorul nostru nu e roz… nici macar negru nu stiu daca e (exista ceva mai negru decat negrul?); nici trecutul nu a fost roz… ci mai degraba sangeriu. Asa ca decat sa te renegi si sa fii scarbit de tine ca neam, stiind ca si tu pe buna dreptate ai «conlucrat » la propria-ti destramare, mai bine deschizi larg fereastra, spui macar prima strofa din «Desteapta-te, romane » (si poti sta linishtit ca nimeni nu e atat de perfect incat sa stie toate strofele-si-ar prelungi intuil sfarsitul!) te arunci pe geam si fii convins ca il locul in care cazi nu o sa rasara o fantana ca cea a mesterului Manole, ci o sa se vada zbrobite cele trei paini si pachetul de sare fina pe care le-ai luat cu tine…
